IPP solicită în continuare Ministerelor eforturi pentru nominalizarea în Programele Operaționale a proiectelor majore cu impact pentru următorii 10 ani

Related Articles

• Comunele din România reclamă necesitatea sprijinului pentru modernizarea/dezvoltarea infrastructurii de electricitate 0 05.Oct
• INFORMARE DE PRESĂ 0 25.Jul
• Ascensiunea extremiștilor obligă Popularii și Socialiștii să își unească forțele la nivelul Parlamentului European 0 25.Jul

București, 24 iulie 2014. Lansate spre dezbatere publică într-o perioadă de vacanță, cu consecința limitării posibilității cât mai multor grupuri interesate de a le comenta conținutul, noile variante ale Programelor Operaționale aferente fondurilor structurale și de investiții pentru 2014 -2020, nu vor aduce modificări radicale față de tematicile și zonele de intervenție abordate în actualul exercițiu financiar 2007 – 2013.  Noile variante ale PO (Programul Operațional Regional, Programul Operațional Capacitate Administrativă, Programul Operațional Infrastructură Mare, Programul Operațional Capital Uman, Programul Operațional Competitivitate și Programul Operațional Asistență Tehnică) au reușit să includă, în opinia Institutului pentru Politici Publice (IPP), un inventar mai detaliat – cel puțin în anumite domenii – al tipurilor de investiții prioritare care urmează a fi realizate cu bani europeni, rămânând diferențe vizibile de maturitate și consistență la nivelul acestor importante documente ce vor ghida alocarea celor peste 28 de miliarde de euro în viitorii 10 ani (7+3).

Ne-am fi așteptat ca responsabilii cu planificarea priorităților de finanțare din fonduri structurale să aibă o abordare mult mai curajoasă în sensul nominalizării unor sectoare – cheie, dar și a unor proiecte publice majore de investiții în cadrul domeniilor prioritare; am reținut totuși faptul că unele Programe Operaționale au identificat – pentru această versiune a Programelor, până la o anumită limită, mult mai bine, față de anterioarele variante aceste sectoare și abordări prioritare în care vor fi orientate investițiile în 2014 – 2020. Apreciem și faptul că noile versiuni asumă mult mai clar faptul că România va exploata aglomerările urbane, sprijinirea comunităților urbane fiind constant solicitată de Institutul pentru Politici Publice în ultimii ani concomitent cu asumarea politică a re-evaluării capacității multor comune din România de a se auto-susține^[1]. IPP consideră că România trebuie să investească cu prioritate în comunitățile urbane pentru a genera un impact sporit în eforturile de creștere a nivelului de dezvoltare locală.  Considerăm o măsură inspirată identificarea din această etapă a procesului de negociere cu UE, în unele Programe Operaționale, a așa – numitor proiecte majore, predefinite (ex: cadastrul național, metroul București – Ilfov, sistemul de termoficare din Capitală, Centrul Internațional de Studii Avansate privind Sistemele Fluviu‐Deltă‐Mare), însă portofoliul acestor proiecte este extrem de redus prin comparație cu nevoile de prioritizare în sectoarele – cheie: transporturi/mobilitate, mediu, dezvoltare economică.

• Programul Operațional Capital Uman^[2] (aprox. 3,5 miliarde euro alocare) nominalizează cel mai clar sectoarele prioritare cu potențial competitiv pentru formare (ex: industria auto, sectorul TIC, industria alimentară, sectorul farmaceutic, industria mobilei etc.), fără, însă, o asumare fermă a integrării de lungă durată pe piața muncii în aceste domenii.
• Programul Operațional Regional^[3] (cu cea mai mare creștere – 6,7 miliarde) vine cu o serie de elemente noi (44% alocare pentru prima dată din fonduri europene, în vederea creșterii eficienței energetice a clădirilor publice, respectiv a clădirilor de locuințe; se vor face investiții pentru mijloace de transport noi, nepoluante, cu accent pe transportul electric și facilități pentru persoanele cu mobilitate redusă; 250 milioane Euro se vor aloca pentru sistemul integrat de cadastru și carte funciară  – ne-eligibil în actualul exercițiu financiar; se încheie o eră în finanțarea infrastructurii centrelor rezidențiale de capacitate mare, adesea suprapopulate cu persoane aparținând grupurilor vulnerabile, mai ales persoane cu dizabilități, finanțându-se tranziția către servicii în comunitate – Institutul pentru Politici Publice (IPP) având un rol semnificativ în determinarea acestei priorități de finanțare; în comunitățile defavorizate se are în vedere o abordare integrată – proiecte care să atingă concomitent infrastructura de locuire, cu servicii de educație, sănătate, angajare în  muncă etc.) nominalizându-se în mod expres că aplicanții eligibili vor fi structuri asociative multi-sectoriale: Grupurile de acțiune locală. Și totuși rămân în POR alte domenii – cum ar fi turismul – în care abordarea rămâne inerțială. Vorbind despre turism, se invocă necesitatea continuării investițiilor în infrastructură fără a se identifica în ce măsură există anumite zone/nișe de turism (cu excepția celui balnear) cu un potențial real de a genera valoare economică adăugată.
• Programul Operațional Capacitate Administrativă^[4] (aprox. 500 milioane de euro) introduce conceptul de: standarde de cost în serviciile publice (pe care IPP l-a promovat constant în activitatea sa), adaugă un domeniu finanțabil nou: sistemul judiciar, continuând și investițiile în formarea resursei umane din administrație. Pentru prima dată sistemul judiciar va fi eligibil să depună proiecte în direcția eficientizării și a creșterii transparenței.  În 2 comunicări publice transmise Ministerului Fondurilor Europene după publicarea primelor variante, IPP a solicitat în mod expres finanțarea sistemului judiciar, dar și a activităților ANI.

La polul opus se află Programul Operațional Infrastructură Mare^[5] (programul cu cea mai mare alocare financiară, de peste 9 miliarde de euro), imatur din punct de vedere al identificării clare a priorităților sub toate domeniile vizate și cu atât mai puțin al dimensionării financiare a acestor proiecte (informația lipsind cu desăvârșire din conținutul documentului făcut public). Programul include infrastructura de transport (rutier, feroviar, naval și aeroportuar), mediu, energie, respectiv infrastructura în regiunea București – Ilfov (cu accent pe două proiecte majore – extinderea metroului și modernizarea sistemului de termoficare din Capitală). Afișarea recentei versiuni pare a fi făcută în grabă, întrucât nu conține indicații de alocări financiare și nici nu este însoțit de documente cruciale – Masterplanul de transport lipsește, Lista de proiecte majore în transport nu este anexată acestei versiuni a Programului Operațional, o întreagă secțiune care vorbește de un Plan de finanțare a obiectivelor din acest important program este goală. Nu este singurul program care nu dispune de alocări financiare pentru a putea evalua impactul fiecărui obiectiv.

Nici Programul Operațional Competitivitate^[6] (aprox. 2,5 miliarde de euro alocare) nu poate fi consultat corespunzător, fiind întârziat ca fază de elaborare, disponibilă public rămânând prima variantă de lucru a documentului (din luna mai a.c.). POC vizează infrastructura de cercetare – dezvoltare în acele sectoare de specializare inteligentă (bioeconomie, TIC, spațiu și securitate, energie, mediu și schimbări climatice și eco-nano tehnologii).

Față de tematicile și abordările, mai ales a celor noi, enumerate, constatarea generală a Institutului pentru Politici Publice este că echipa de coordonare a pregătirii Programelor Operaționale 2014 – 2020 nu reușește în continuare, în pofida eforturilor, să canalizeze voința politică și echipele de specialiști ai Ministerelor către identificarea cât mai concretă a zonelor de intervenție strategice sub domeniile, obiectivele și prioritățile nemodificate radical față de actualul exercițiu. Diferențele de expertiză și disponibilitate de colaborare sunt vizibile  între Ministerele implicate, o explicație fiind reorganizarea întregului portofoliu de Programe Operaționale cu un alt nivel de subordonare față situația din actualul exercițiu financiar.

Metodele de intervenție/abordarea (prin faptul că proiectele vor urmări tranziția de la un sistem de îngrijire instituționalizat al persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile la unul în comunitate –  ca să oferim un exemplu din domeniul social, sau că se urmărește dezvoltarea de proiecte integrate care să cuprindă, în aceeași abordare, și potențialul economic și cel de dezvoltare a resurselor umane, dar mai ales cel de cercetare/inovare – în cazul proiectelor de infrastructură) vor fi cele care vor diferi semnificativ față de modul în care s-au implementat proiectele în actualul exercițiu financiar. România va întâmpina blocaje dacă nu va învăța rapid să elaboreze, într-un singur proiect, toate componentele atinse de o unică tematică, ci nu un portofoliu de proiecte, ca până acum, finanțate disparat de diferite Programe Operaționale, de cele mai multe ori succesiv și cu intervenții necorelate.

Sunt de remarcat progresele făcute în materia abordării proiectelor integrate prin măsuri concrete (de exemplu, abordarea de tip CLLD  – dezvoltare locală bazată pe comunitate, în care vor fi implicate structuri care includ autorități locale, societatea civilă, mediul de afaceri local și beneficiarii proiectelor și care vor fi finanțate din mai multe programe simultan) însă este regretabil faptul că nu am reușit până la acest moment să identificăm mecanisme prin care noile Programe Operaționale să promoveze proiecte cu impact integrat regional major, care să permită asocierile între municipalități sau județe  (așa numita abordare ITI – investiții teritoriale integrate – atât de așteptată de Primari și Președinții de Consilii Județene a fost într-un final abandonată de POR, fără explicații). Apreciind intenția de a crește impactul prin intervenții coordonate/integrate din fonduri structurale, Institutul pentru Politici Publice (IPP) trage un semnal de alarmă cu privire la potențiale viitoare blocaje în condițiile lipsei unei culturi a coordonării între mai multe Programele Operaționale/Autorități de Management și a riscului ca etapele de evaluare și finanțare ale componentelor aceluiași proiect gândit unitar/integrat să nu se desfășoare concomitent. O capacitate redusă de coordonare între Autoritățile de Management va duce la culpabilizarea beneficiarilor pentru a nu fi implementat toate elementele unui proiect integrat. Aceeași observație și în ce privește coordonarea intervențiilor pentru comunitățile de romi – grup țintă prioritar în cadrul intervențiilor vizând accesul la educație, incluziunea socială și combaterea sărăciei.

În final, apreciem că Programul de Asistență Tehnică^[7], care susține întreg procesul de absorbție a fondurilor structurale, pentru viitorul exercițiu financiar, nu reflectă suficient preocuparea pentru a servi atingerii unor rezultate durabile în urma implementării proiectelor finanțate în perioada 2014 -2020, vizând exclusiv “eficiența și eficacitatea acestora”. Nu are o abordare anticipativă, deși au fost, în ultimele luni, intervenții expres orientate către a determina MFE să gândească obiectivele viitorului Program de Asistență Tehnică de așa manieră încât să poată anticipa și corecta fenomene cu impact național devastator cum au fost corecțiile financiare, cele mai multe în urma neregulilor identificate în interpretarea legislației privind achizițiile publice (vezi analizele recente ale IPP despre Corecțiile financiare). Această versiune a Programului nu explică care este modul de lucru pentru anticiparea și tratarea obstacolelor/disfuncționalităților, nefiind explicit în ce măsură va gestiona prin resursele Statului toate operațiunile specifice sau va coopta (prin subcontractare) operatori privați specializați. Rolul mecanismelor de monitorizare a implementării Programelor Operaționale (comitetele de monitorizare ale fiecărui Program cu misiunea de a anticipa și propune soluții pentru problemele de implementare sistemice) nu este definit corespunzător în condițiile în care, și astăzi, aceste comitete de monitorizare a activităților fiecărei Autorități de Management sunt conduse, împotriva oricăror principii de separare a funcțiilor, chiar de către conducerea AM-urilor monitorizate. Întreg Programul de Asistență Tehnică este conceput plecând de la premisa nevoii de premiere (remunerații suplimentare) a funcționarilor implicați în diferite segmente pe lanțul managementului fondurilor structurale (în unele pasaje textul îți lasă impresia că investiția în instituții publice și angajați reprezintă un scop în sine când, de fapt, acestea sunt vehicule prin care cei vizați sunt cetățenii României), fără nicio referire la responsabilizarea celor care iau decizii, cum ar fi în cazul unor corecții financiare în care, de exemplu, instanța dă câștig de cauză beneficiarului.

Administrația publică  va fi principalul beneficiar al fondurilor structurale viitoare (ca și volum de fonduri), în perioada 2014  – 2020, urmată de sectorul privat. Criticăm faptul că sectorul neguvernamental – deși recunoscut formal ca partener în mai toate Programele Operaționale (excepție POIM și POAT), nu este suficient de prezent ca și sector cu potențial strategic de a contribui la dezvoltarea economică a țării, singurele domenii în care îi este confirmat rolul fiind cel social și parțial în formarea/integrarea pe piața muncii. Această realitate, reflectată de actualele versiuni  ale Programelor Operaționale, reprezintă un regret major al IPP – organizație care a contribuit activ (mai ales în ce privește domeniul serviciilor sociale  – unde am reușit să convingem că organizațiile furnizoare de servicii trebuie să joace un rol determinant, precum și în zona privind asistența pentru reforma administrației publice, etc.) cu puncte de vedere prezentate în scris MFE și altor Autorități de Management în ultimele 8 luni, de la începutul pregătirii Acordului de Parteneriat cu Comisia Europeană și primele variante ale Programelor Operaționale. Punctele de vedere ale IPP au vizat cu precădere Obiective și Intervenții cu caracter strategic din documentele de pregătire ale fondurilor structurale aferente exercițiului financiar următor, demonstrând instituțiilor publice faptul că sectorul neguvernamental are capacitatea de a avansa nu numai soluții de deblocare a fondurilor dintr-un Program sau altul, ci și expertiza de a identifica tipuri de intervenție prin care sectorul ONG poate spori calitatea rezultatelor proiectelor absorbite.

Având în vedere miza acestor documente, IPP încurajează mass-media dar și instituțiile implicate să promoveze cât mai multe dezbateri publice în perioada următoare pe această temă pentru a facilita preluarea cât mai multor puncte de vedere din partea beneficiarilor fondurilor europene care rămân cetățenii României.

Pentru relații suplimentare, vă rugăm contactați Elena Tudose (Iorga), Director programe IPP la tel 021 212 3126 și 0722 166 888 sau Loredana Ercuș, Coordonator programe IPP la 0729 819 876.