home
contact
|
|
| Sinteză transparenţă aprilie 2009 | |
| Anexa 1 | |
| Anexa 2 | |
| Anexa 3 | |
| Anexa 4 | |
| Raspunsul primit de la Senatul României după conferinţa de presă |
Sinteză a celor mai recente (ne)cazuri în practica transparenţei de care IPP s-a lovit în prima parte a anului 2009
Bucureşti, 14 aprilie 2009 ■ Institutul pentru Politici Publice (IPP) dă publicităţii informaţii actuale despre cum o serie de instituţii/autorităţi publice centrale şi locale din România fac în continuare tot posibilul pentru a obstrucţiona liberul acces la informaţii de interes public, prin practici care variază de la ignorarea efectivă a solicitărilor de informaţii venite din partea societăţii civile şi până la nesocotirea hotărârilor judecătoreşti definitive care le obligă la comunicarea acestor informaţii. Atragem atenţia asupra riscului de a diminua interesul public faţă de asemenea practici negative din România, anumite instituţii publice care nu fac nici acum vreun efort de a trata cu respect cetăţenii riscând să recidiveze în materia obstrucţionării accesului la informaţii. În România se conturează tot mai clar o categorie de politicieni care sfidează cererile de informaţii de interes public, pe aceştia neinteresându-i faptul că sunt acţionaţi în instanţă şi nepunând în practică în final nici deciziile justiţiei de a comunica informaţiile publice. Convingerea ca sunt invincibili electoral îi face pe unii lideri de instituţii publice să trateze cu aroganţă orice structură a societăţii civile interesată de activitatea publică, transmiţând un mesaj nociv în rândul funcţionarilor al căror scop a devenit satisfacerea orgoliilor conducătorilor, ci nu a solicitărilor de informaţii de interes public.
De la începutul acestui an, IPP a înaintat peste 500 de solicitări de informaţii de interes public către numeroase instituţii/autorităţi publice din plan central şi local (Parlament, Ministere, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, Autorităţi de Management, Primării, Prefecturi, Consilii Judeţene, Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Direcţii Judeţene de Finanţe Publice, Direcţii de Sănătate Publică etc.), respectiv a făcut o serie de demersuri în direcţia accesibilităţii la procesul decizional (ex: participarea la şedinţele comisiilor permanente de la Senat şi Camera Deputaţilor, la şedinţele de Consiliu local etc.).
Mai jos se regăsesc principalele concluzii rezultate în urma monitorizării gradului de transparenţă a acestor instituţii:
Administraţia centrală
Camera Deputaţilor
Institutul pentru Politici Publice (IPP) a adresat încă din decembrie 2008 o scrisoare Preşedintei Camerei Deputaţilor, doamna Roberta Anastase, prin care solicita ca toate informaţiile, detaliate şi defalcate per fiecare deputat, privind diurnele, cazarea, transportul, telefoanele mobile, sumele forfetare etc. pentru deputaţi să fie postate, lunar, pe pagina de Internet a Camerei, astfel încât acestea să fie cunoscute în timp real de toţi cetăţenii. Constatăm că au trecut mai mult de 4 luni şi, în ciuda declaraţiilor formale de totală deschidere de colaborare cu societatea civilă şi a unei acţiuni în instanţă în urma căreia Camera a fost obligată să comunice IPP informaţii legate de cheltuielile deputaţilor din mandatul anterior, actuala conducerea Camerei Deputaţilor nu a luat nicio măsură în acest sens. Invitaţiile Preşedintei Camerei adresate societăţii civile de a participa la mese rotunde şi seminarii nu au fost însoţite şi de măsurile concrete solicitate pentru ca Parlamentul să devină cu adevărat transparent.
Mai mult decât atât, o serie de informaţii legate de voturile nominale ale parlamentarilor care în legislatura trecută erau actualizate permanent în pagina de internet a Camerei, astăzi par a nu mai fi riguros prezentate, deşi mai mult de jumătate dintre deputaţi sunt nou aleşi, pe baza unui scrutin în circumscripţii uninominale, iar cetăţenii ar avea tot dreptul să le cunoască poziţia la vot asupra tuturor proiectelor de lege care au trecut până în prezent prin Parlament.
În Anexa 1 este un exemplu elocvent al unui vot din data de 10 februarie a.c., la care, deşi se specifică la rezultat faptul că au votat pentru 104 deputaţi, împotrivă - 26, 4 s-au abţinut şi unul nu a votat deloc, în lista cu voturile nominale apar doar 3 nume! (votul poate fi găsit la http://www.cdep.ro/pls/ steno/evot.nominal?idv=4842&idl=1).
Credem că un asemenea regres în ce priveşte transparenţa Parlamentului, care se datorează în special managementului deficitar al şedinţelor de plen, unde votul cu cartela electronică a devenit mai degrabă o excepţie şi nu regula, trebuie remediat curând şi instituţionalizat în Camera Deputaţilor, procedura votului nominal fiind necesar a exista independent de calculele politice (mascarea lipsei cvorumului, evitarea nominalizării celor absenţi).
La capitolul aspecte pozitive, remarcăm păstrarea înregistrărilor video ale Comisiilor de Buget, Administraţie Publică, Juridică şi a Comisiei speciale comune pentru dezbaterea celor 4 Coduri, precum şi facilitarea accesului reprezentanţilor societăţii civile la şedinţele acestor Comisii. Ne-am fi aşteptat însă ca practica înregistrării video a şedinţelor să fi fost extinsă la toate comisiile permanente în prezent, concomitent cu creşterea calităţii precare a actualelor înregistrări din unele comisii.
Senatul României
Senatul continuă în spiritul lipsei de transparenţă şi chiar al desconsiderării eforturilor făcute de societatea civilă în această direcţie până acum.
Cel mai grav lucru constatat de IPP este că, odată cu lansarea noului site în contextul noii conduceri a Senatului, voturile nominale ale senatorilor au dispărut cu totul de pe pagina de internet a Senatului. O asemenea decizie de a ascunde modul în care votează fiecare senator asupra proiectelor aflate în dezbatere, reprezintă un grav recul în materie de transparenţă ce sperăm a nu fi fost făcut deliberat de către noua conducere.
Facem un apel pe această cale deopotrivă conducerii instituţiei şi liderilor grupurilor parlamentare din Senat ca, pe cale de bună practică, să revină la folosirea procedurii votului nominal susţinând postarea acestor informaţii, în timp real, pe pagina de internet a instituţiei. Astfel vor demonstra că reforma politică are în centru responsabilitatea faţă de ales, manifestată declarativ nu numai în campanie ci mai ales în timpul exercitării mandatului.
Nici în ceea ce priveşte actualizarea altor tipuri de informaţii de pe pagina de internet a instituţiei lucrurile nu stau mai bine. la mai mult de 4 luni de la instaurarea noului Parlament, fişele individuale ale senatorilor sunt încă „în lucru”, dovadă în acest sens fiind chiar pagina dedicată activităţii Preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, de unde, încercarea de a accesa informaţii despre activitatea legislativă a senatorilor generează o eroare (vezi Anexa 2). În secţiunea intitulată „vorbitori” de pe aceeaşi pagină regăsim o listă care, pe lângă faptul că nu precizează la ce anume se referă, cuprinde în multe cazuri doar prenumele unor parlamentari („Adriana”, „Andrei”, „Ionuţ”, „Toni”, „Lia”), făcând astfel dovada unei lipse de profesionalism în ce priveşte maniera de comunicare a unor minime informaţii privind activitatea senatorilor. CV-urile senatorilor nu sunt disponibile în totalitate, o altă minimă măsură de respect la care cetăţenii se aşteaptă pentru a evalua mai bine competenţa parlamentarilor sau chiar eventualele conflicte de interese.
Ca şi în cazul Camerei Deputaţilor, Senatul a fost obligat printr-o hotărâre a Tribunalului Bucureşti să furnizeze IPP toate informaţiile legate de cheltuielile efectuate cu cazarea, transportul, dotarea birourilor parlamentare în mandatul trecut, însă acest fapt a rămas fără ecou la nivelul conducerii instituţiei, întrucât asemenea informaţii nu pot fi regăsite în noua pagină de internet recent lansată.
Comportamentul administraţiei centrale - cazul Ministerului Sănătăţii
Pe fondul extinderii activităţii Institutului în sfera monitorizării eficienţei cheltuirii banilor publici în domeniul sănătăţii mintale, respectiv a fondurilor alocate pentru serviciile de îngrijire paliativă din România, am solicitat o serie de informaţii de interes public Ministerului Sănătăţii, în calitate de autoritate centrală responsabilă în domeniu. Datorită calităţii precare a informaţiilor furnizate, respectiv lipsei totale a răspunsului Ministerului în unul dintre cazuri, IPP a acţionat în instanţă această instituţii.
În primul caz - cel al solicitării de informaţii privind situaţia spitalelor de psihiatrie din România, a numărului de pacienţi existent în aceste spitale şi a costurilor asociate cu întreţinerea pacienţilor nu am primit niciun răspuns. În ceea ce priveşte solicitarea de informaţii privind serviciile de îngrijire paliativă, răspunsul Ministerului Sănătăţii relevă faptul că la nivelul instituţiei există grave lacune în ce priveşte cunoaşterea/respectarea legii privind liberul acces la informaţiile de interes public. Pentru a obţine informaţiile solicitate am fost redirecţionaţi către Direcţiile de Sănătate Publică - unităţi descentralizate ale Ministerului, respectiv către un anume Centru Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informatic din Domeniul Sănătăţii, structură aflată, de asemenea, în subordinea Ministerului, ceea ce dovedeşte faptul că actualul aparat care primeşte şi direcţionează spre soluţionare solicitările de informaţii de interes public nu a depus un minim de efort pentru comunicarea acestor informaţii direct solicitantului, preferând să îl lase pe aceasta să îşi identifice singur informaţia într-o structură de stat în care un asemenea demers poate dura la nesfârşit (vezi Anexa 3).
Solicitări adresa Guvernului pe probleme de actualitate din societate
Recent IPP a adresat fiecărui ministru din Cabinetul Emil Boc solicitări privind informaţii concrete referitoare la întâlnirile avute cu reprezentanţi ai mediului de afaceri, ai unor companii din ţară şi din străinătate, durata şi scopul acestor întâlniri, etc., urmărind să evalueze transparenţa şi practicile de consultare între cele două segmente ale societăţii. Din semnalele primite până în prezent anticipăm că şi de această dată vom fi nevoiţi să apelăm la o soluţie juridică pentru a (ne) apăra dreptul la liberă informare.
Administraţie locală
Profit din taxa pe transparenţă: Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria Municipiului Baia Mare, Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, Primăria Municipiului Iaşi, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin
În 2007 Tribunalul Bucureşti desfiinţa printr-o hotărâre definitivă o practică nelegală, la acea vreme, a Primăriei Municipiului Bucureşti, care a solicitat IPP suma de 475 de lei pentru eliberarea răspunsului la o solicitare de informaţii de interes public. La acel moment, Primăria Capitalei pretindea că aceasta reprezintă o taxă pentru eliberarea de „duplicate”. În realitate, documentele furnizate erau simple fotocopii, însă tariful serviciului de copiere practicat de PMB era de aproape 20 de ori mai mare decât preţul normal al pieţei, gestul fiind suspectat de IPP de intenţie de a demobiliza societatea civilă să mai ceară informaţii publice acestei autorităţi.
La începutul acestui an, Primăria Capitalei „recidivează”. La fel ca în 2007, ignorând decizia de a atunci a instanţei care a dat câştig de cauză IPP, Primăria solicită (telefonic!) Institutului pentru Politici Publice plata unei sume de 1 leu/pagină (10,000 lei vechi) tarif de copiere pentru eliberarea documentelor solicitate. IPP a acţionat din nou în instanţă PMB, considerând această practică drept una abuzivă: în mod surprinzător, deşi instanţa declarase taxa pe „duplicate” drept una nelegală, juriştii Primăriei depun cu nonşalanţă la dosar o nouă Hotărâre de Consiliu General în acest sens (din 2006!), prin care este reinstituită această taxă. Acţiunea se află încă pe rolul instanţei de judecată.
Un caz similar finalizat cu o decizie în favoarea IPP a fost cel împotriva Primăriei Baia - Mare, care a solicitat, de asemenea, un tarif de copiere de 1 leu/pagină la începutul acestui an. Vom urmări conduita Primăriei mai departe.
Asemenea acţiuni nu se vor opri însă aici: potrivit celor mai recente documentări ale Institutului, sunt primării în ţară care practică tarife cu mult mai „piperate” faţă de cele de la Bucureşti şi Baia - Mare. Pe primele locuri în acest sens se situează:
- Primăria Municipiului Sfântu - Gheorghe, care percepea în 2008 o taxă de copiere de 5 lei/pagină (în 2007 această taxă era de 1 leu/pagină)
- Primăria Municipiului Iaşi, unde tariful de copiere declarat pentru 2008 este de 3 lei/pagină;
- Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin - 2 lei/pagină în 2008;
- Primăria Municipiului Bacău - 2 lei/pagină în 2008 (după ce în 2007 tariful fusese de 6 lei/pagina).
Apreciem că aceste tarife sunt prohibitive pentru cetăţeanul obişnuit care ar avea nevoie de anumite informaţii/copii după documente de la respectivele instituţii, prin urmare vom depune toate eforturile necesare pentru ca aceste practici să fie reduse/eradicate la nivelul administraţiei locale româneşti.
Primăria Municipiului Constanţa - decizia de a comunica informaţii de interes public, o responsabilitate pe care funcţionarii nu au curajul să şi-o asume.
Cazul Primăriei Municipiului Constanţa este unul endemic, în sensul în care de ani de zile această instituţie refuză cu obstinaţie să răspundă la solicitările de informaţii de interes public transmise de IPP. La începutul acestui an, cu ajutorul unor organizaţii neguvernamentale din plan local, partenere în cadrul unui proiect referitor la monitorizarea procesului de achiziţii publice, Institutul a organizat un exerciţiu de transparenţă pentru a testa Primăriile municipiilor reşedinţă de judeţ în ce măsură tratează cu aceeaşi atenţie solicitările de informaţii venite din partea diferitelor organizaţii. În acest context, solicitarea Centrului pentru Resurse Civice din Constanţa a fost plimbată pe la diferite departamente ale Primăriei, pentru ca într-un final Direcţia de Achiziţii Publice să lase responsabilitatea „oportunităţii” deciziei de a transmite informaţiile solicitate (o serie de contracte de achiziţii publice) în sarcina Centrului de Informare Cetăţeni Constanţa, atrăgând totodată atenţia că acestea nu s-ar regăsi în lista categoriilor de documente produse şi/sau gestionate de Consiliul Local Municipal Constanţa şi Primăria Municipiului Constanţa. În mod aşteptat, în urma acestor „recomandări”, Centrul de Informare pentru Cetăţeni nu a mai avut curajul să considere oportună transmiterea documentelor solicitare (vezi Anexa 4). În prezent, aşteptăm soluţia reclamaţiei administrative înaintată instituţiei în cauză de către IPP în temeiul aceiaşi legi privind accesul la informaţiile de interes public.
Participarea la şedinţele consiliilor locale de sector - o misiune imposibilă la sectorul 2.
În afara solicitărilor de informaţii de interes public, un alt mecanism prin care Institutul acţionează în sensul monitorizării transparenţei instituţiilor publice este acela al participării efective la procesul deliberativ, prin prezenţa la şedinţele comisiilor permanente din Senat şi Camera Deputaţilor, cât şi la şedinţele consiliilor locale de sector din Capitală. IPP încurajează şi oferă consultanţă/training de mai mulţi ani structurile societăţii civile din ţară să se implice să monitorizeze şedinţele, fondurile publice şi în general activitatea aleşilor locali, din municipiile din ţară.
Dacă accesul în Parlament la şedinţele de comisii se poate realiza practic, nu acelaşi lucru poate fi spus şi despre accesul la şedinţele de consiliu ale sectoarelor Municipiului Bucureşti. Recent, la şedinţa Consiliului local al sectorului 5 accesul reprezentantei IPP s-a făcut după un veritabil interogatoriu privind scopul participării, în timp ce la consiliul local al sectorului 2 accesul în instituţie a fost imposibil, reprezentanta Institutului fiind literalmente împiedicată de poliţia comunitară să intre în sediul unde avea loc şedinţa ordinară de consiliu.
***
Considerăm că asemenea practici sunt intolerabile într-o ţară cu pretenţii de stat european şi apreciem că este de datoria noastră să aducem la cunoştinţa opiniei publice toate aceste cazuri, în speranţa că cei care se fac responsabili să fie traşi la răspundere de autorităţile cu competenţe în domeniu (ex: Prefecţi) şi, ca ultimă soluţie, de instanţele de judecată.
Institutul va continua să îşi apere prin toate mijloacele dreptul la liberă informare, considerând că numai în acest fel poate deservi misiunea de a contribui cu informaţii reale, obiective, la creşterea calităţii proceselor decizionale din România şi a informării corecte a opiniei publice cu privire la aceste procese.
Prezenta evaluare va fi prezentată noii conduceri a Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale din Guvernul României precum şi Comisiilor pentru Abuzuri din cele două Camere ale Parlamentului pentru informarea membrilor în vederea remedierii actualelor practici neconforme cu mecanismele democratice. Din păcate, autonomia locală pare a fi - cel puţin în materia accesului la informaţii de interes public - interpretată abuziv, iar puţinele structuri active ale societăţii civile locale (încă) nu au curajul să spună acest lucru.
Pentru informaţii suplimentare, contactaţi Adrian Moraru, Director adjunct IPP sau Elena Iorga, Director de programe IPP, la tel: 021 212 3126, mobil 0724 237 229 şi 0722 166 888 sau e-mail: adrian@ipp.ro şi elena@ipp.ro.
