Românii se pretind toleranţi faţă de persoanele cu dizabilităţi intelectuale dar nu dau o şansă integrării lor în societate

Caiet Sondaj

Bucureşti, 21 iunie 2011 ■ Primul sondaj de opinie naţional privind percepţiile românilor asupra persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi locul lor în societate realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) prin IPP DATA RESEARCH arată că 75% dintre români cred că persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt în prezent discriminate în România.

Românii nu percep persoanele cu dizabilităţi intelectuale ca fiind egale celorlalţi oameni din societate ci ca persoane născute cu o anormalitate care le afectează gândirea (88%), persoane având nevoie de sprijin în luarea deciziilor (64%), persoane ce nu pot fi făcute responsabile pentru propriile fapte (59%). "Un sfert dintre respondenţi cred că persoana cu dizabilităţi intelectuale nu poate trăi în societate alături de oamenii fără dizabilităţi, o situaţie extrem de gravă pentru şansele imediate de integrare în societate a acestor oameni, pentru respectarea dreptului lor la o viaţă normală", consideră Elena Iorga, Director Programe IPP - Coordonatorul cercetării. 

Cercetarea, realizată în perioada 9 - 16 aprilie a.c., pe un eşantion de 1018 persoane, reprezentativ pentru populaţia adultă a României, reprezintă o premieră în domeniu şi indică în mod clar faptul că, în prezent, deşi, formal, se declară îngăduitori cu persoanele cu dizabilităţi intelectuale, în realitate nu sunt de acord ca acestea să se găsească şi să trăiască în imediata lor apropiere (45% dintre respondenţi resping probabilitatea de a locui cu o persoană cu dizabilităţi intelectuale, iar 33% nu ar fi de acord să lucreze împreună cu o persoană cu dizabilităţi intelectuale).

Românii au tendinţa de a răspunde cu un grad ridicat de conformism la întrebările care privesc toleranţa/nondiscriminarea persoanelor cu dizabilităţi intelectuale (88% spun că ar trebui să avem un grad mai mare de toleranţă faţă de aceste persoane, 75% declară că nimeni nu ar trebui să separe de familie sau de societate persoanele cu dizabilităţi intelectuale, 74% afirmă că cea mai bună terapie pentru aceste persoane este să facă parte din comunitate). În realitate, ei practică în continuare o atitudine segregaţionistă. Întrebaţi concret despre dreptul la un loc de muncă ca al oricărei persoane din societate,  38% nu sunt de acord cu acest lucru iar 43% nu sunt de acord cu faptul că persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi-ar putea întemeia familii şi creşte copii.

Un sentiment de milă, de compasiune resimt românii faţă de persoanele cu dizabilitati intelectuale (18% spun că acesta este primul cuvânt la care se gândesc referitor la o persoană cu dizabilitate intelectuală), ceea ce ne indică  faptul că politicile publice privind integrarea persoanelor cu dizabilităţi în societate, inclusiv pe piaţa muncii pentru a avea o viaţă normală, ca a tuturor, vor necesita eforturi serioase pentru a fi puse în practică.  De altfel, majoritatea consideră că Statul ar trebui să se ocupe mai mult de aceste persoane (peste 75% dintre respondenţi consideră că statul nu susţine suficient persoanele cu dizabilităţi), în general atitudinea fiind mai degrabă de asistare pasivă faţă de ele decât în favoarea creării unui cadru social care să le dea şansa la o viaţă normală pe care să şi-o poată administra singure. Cei mai mulţi consideră că Statul ar trebui să aloce mai mulţi bani (42%), numai 27% apreciind că trebuie sporit suportul pentru familie în vederea integrării persoanei cu dizabilităţi intelectuale în comunitate. Numai 16% sunt pentru creşterea accesului la educaţie şi la celelalte servicii publice respectiv 15% considera că ar trebui create locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilitati intelectuale.

Deşi peste jumătate dintre români declară că locul persoanei cu dizabilităţi ar trebui să fie în familie (56%), există încă un număr semnificativ care cred că persoanele cu dizabilităţi intelectuale ar trebui să stea în instituţii – în mijlocul comunităţii, dar cu supraveghere permanentă (24%). 7% dintre români mai consideră astăzi că persoanele cu dizabilităţi intelectuale nu au dreptul la o viaţă normală în societate ci ar trebui să fie izolate cât mai departe de comunitate şi puse sub supraveghere.

Dintre personalităţile publice din România care susţin drepturile persoanelor cu dizabilităţi (răspuns deschis) cel mai des s-au invocat, în ordine, numele următorilor: Andreea Marin, Silviu Prigoană, Monica Tatoiu şi Mihaela Popa.

În general, dizabilitatea intelectuală este percepută ca o problemă gravă dar după boala psihică (considerată cea mai gravă problemă de 33% dintre respondenţi) respectiv după infectarea cu HIV/SIDA (23%) şi consumul de droguri (14%).

Cifrele sondajului arată că la nivelul societăţii româneşti se produce treptat o schimbare de mentalitate care trebuie susţinută prin măsuri active de incluziune a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în societate şi prin promovarea exemplelor de succes din comunităţile din România. Decidenţii români cărora li se adresează cercetarea de faţă trebuie să ţină cont de persistenţa sentimentelor de respingere a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în situaţia ipotetică a apropierii faţă de acestea, în comunitate. Pe acest fond, este fundamental ca eforturile de incluziune socială să se realizeze nu doar la nivel de regulamente şi instituţii, ci şi de o manieră naturală, prin educaţie, pentru asimilarea principiilor non-discriminării şi ale societăţii inclusive autentice şi trecerea persoanei cu dizabilităţi de la statutul de tolerat la acela de persoană cu drepturi egale cu ale celorlalţi  în societatea romanească.

Ataşat caietul de sondaj realizat în cadrul proiectului derulat în prezent de Institutul pentru Politici Publice cu finanţare din partea Open Society Institute prin Mental Health Initiative.

Pentru informaţii suplimentare, contactaţi Elena Iorga, Director de programe IPP la tel: 021 212 3126, mobil: 0722 166 888 şi e-mail: elena@ipp.ro.