În ultimii ani, cazurile de discriminare a persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv cele grave, au fost sancţionate cu avertisment de către CNCD

Discriminările la adresa persoanelor cu dizabilităţi, în urma unui sondaj de opinie realizat în 2010 pentru Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării^[1], se apreciază că au crescut semnificativ după aderarea României la Uniunea Europeană (21,2% dintre respondenţi afirmă acest lucru). Alături de persoanele infectate cu HIV/SIDA, homosexuali şi persoanele de etnie romă, persoanele cu dizabilităţi sunt percepute ca fiind cele mai discriminate grupuri în societatea românească (37,8% dintre cei intervievaţi consideră că persoanele cu dizabilităţi sunt discriminate într-o mare măsură, iar 14,2% consideră că sunt discriminate într-o foarte mare măsură).

Dată fiind această perspectivă asupra discriminării în România, se impune să avem în vedere măsura în care discriminările la adresa persoanelor cu dizabilităţi sunt aduse la cunoştinţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării spre a fi sancţionate corespunzător. În acest sens, CNCD reprezintă singura autoritate cu un rol extrem de important în asigurarea unui cadru nediscriminatoriu pentru fiecare persoană din societatea românească indiferent de apartenenţa etnică, religioasă, etc. a acesteia sau de dizabilitate.    

În această scurtă analiză, ne vom opri asupra jurisprudenţei, dacă o putem numi aşa, în materia plângerilor înaintate către CNCD având ca obiect discriminarea pe criterii de dizabilitate, scopul fiind acela de a analiza modul în care o instituţie a statului român responsabilă cu sancţionarea comportamentelor intolerante/discriminatorii se relaţionează la acest fenomen.

Hotărârile CNCD au fost obţinute de către IPP în urma unei solicitări de informaţii de interes de interes public, în temeiul legii nr. 544/2001. Apreciem însă că toate hotărârile emise de CNCD, pe fiecare caz în parte investigat, reprezintă informaţie de interes public şi, ca atare, ar trebui să fie publicate din oficiu pe pagina de Internet a Consiliului (eliminând datele personale cuprinse în cadrul acestora). Acestea vor constitui atât exemple de bună practică şi motive de încurajare şi promovare a practicii de a transmite plângeri în cazul constatării unei discriminări de către persoanele, organizaţiile sau autorităţile interesate, cât şi un mod de credibilizare şi evaluare corespunzătoare a activităţii derulate de CNCD.

Potrivit informaţiilor furnizate de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în ultimii trei ani au fost investigate un număr de 58 de plângeri ce privesc persoanele cu dizabilităţi (în 2008 – 14, în 2009 – 25, în 2010 – 19), numai în cazul a 9 dintre acestea fiind constatată fapta de discriminare (câte 3 în fiecare an).