Mult aşteptata lege a asistenţei sociale liberalizează piaţa, dar nu tranşează ferm problema beneficiilor sociale

Bucureşti, 17 noiembrie 2011. Proiectul legii asistenţei sociale aflat în dezbatere în Camera Deputaţilor, în vederea exprimării votului final după cel pe articole, pe baza raportului Comisiei pentru muncă, este un proiect de lege necesar, consideră Institutul pentru Politici Publice, dar care (încă) amestecă principii de stânga cu cele ale eficienţei/eficacităţii în gestionarea serviciilor sociale pentru diferite categorii de beneficiari. Din păcate pentru actualul Guvern care pretinde a reprezenta valorile dreptei, s-au pierdut câteva oportunităţi importante prin care să se încurajeze asistenţa socială specializată şi activă (nu prin plăţi făcute către beneficiari sau familiile acestora) în scopul creşterii calităţii serviciilor oferite beneficiarilor, prin care să se reformeze radical actualul sistem de îngrijire bazat pe centre rezidenţiale mari, prin care să se promoveze un mediu concurenţial între furnizorii privaţi de servicii.

Institutul, activ implicat încă de la momentul redactării proiectului de lege de către Ministerul Muncii, pe care l-a determinat să organizeze dezbateri publice anterior trimiterii textului la Parlament, a studiat proiectul şi a elaborat un număr de 49 de amendamente susţinute ulterior mai ales de parlamentarii opoziţiei (10 dintre acestea fiind adoptate). Amendamentele IPP - singura organizaţie neguvernamentală având un reprezentant prezent la şedinţa Comisiei de muncă atunci când s-a votat proiectul legii asistenţei sociale – atașate aici - acestea promovând un model liberal de gestionare a serviciilor sociale, prin redefinirea rolului Statului şi prin crearea unei pieţe libere şi competitive la nivelul furnizorilor privaţi, concomitent cu plasarea beneficiarului în centrul sistemului.

Cel mai important amendament dintre cele propuse de IPP se referă la posibilitatea îngrijirii de durată a persoanelor cu dizabilităţi în servicii comunitare, în afara centrelor rezidenţiale cum se întâmplă în prezent, Institutul pronunţându-se clar împotriva finanţării în continuare a centrelor rezidenţiale pe care le consideră improprii unei vieţi normale pentru persoanele cu dizabilităţi. În general IPP este de acord cu reducerea numărului de beneficii sociale şi cu determinarea persoanelor apte de muncă să se integreze pe piaţa muncii, serviciile de îngrijire pentru cei cu nevoi urmând a fi prestate de specialişti pregătiţi în domeniile specifice, inclusiv prin contractarea fondurilor publice de către aceştia.

Apreciind că proiectul de lege doreşte diminuarea numărului de beneficii sociale, IPP a criticat iniţiatorul în legătură cu propunerea de mărire a aparatului central care va gestiona domeniul asistenţei sociale. Astfel un al doilea amendament important al IPP a fost în final acceptat de Comisia pentru muncă, atribuţiile actualei Agenţiei de Prestaţii Sociale urmând a se comasa cu cele din domeniul evaluării şi controlului furnizării de servicii sociale. IPP propunea ca toate activităţile de plată a beneficiarilor făcute în prezent de această Agenţie să fie preluate de autorităţile locale cărora să li se transfere fondurile din bugetul de stat.

Rămân în continuare o serie de amendamente, cum ar fi abrogarea actualelor posibilităţi prin care firme private, în locul Statului, să realizeze evaluarea iniţială şi managementul de caz (atribuţie care ar trebui să aparţină eminamente autorităţii publice), propunere neacceptată de majoritatea parlamentarilor din comisie, cunoscut fiind faptul că, în acest moment, aceasta reprezintă o piaţă în ascensiune. IPP a mai propus şi anularea subvenţiei pentru îngrijitorul personal - actualmente membru al familiei persoanei cu nevoi - şi încurajarea, pe baze competitive - ca activitatea de asistenţă să fie prestată de entităţi care dispun de specialişti pregătiţi să ofere cel mai bun sprijin pentru creşterea calităţii vieţii beneficiarilor.

În aceste condiţii, IPP va urmări în continuare alte modalităţi pentru a îşi promova propriile puncte de vedere formate după 3 ani de consultări cu Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi cu ONG-urile din plan local, respectiv după analizarea practicilor din alte ţări ale UE.

Faţă de situaţia actuală în care dezbaterile din plenul Camerei s-au blocat la momentul exprimării votului final, IPP apreciază că discuţia asupra modului de finanţare a serviciilor sociale reprezintă un punct deosebit de important, iar prevederile din lege trebuie să exprime clar care vor fi obligaţiile şi resursele administraţiei centrale şi respectiv ale administraţiei locale. IPP susţine principiul co - responsabilizării administraţiei locale în administrarea şi finanţarea serviciilor sociale, dar critică în acelaşi timp Guvernul pentru actuala propunere din lege care lasă loc de interpretări şi, implicit, de viitoare abuzuri în ce priveşte asigurarea unor resurse insuficiente (neprevăzute clar în proiect în ce cuantum se acordă) din partea Bugetului de Stat. Finanțarea serviciilor sociale, care, de altfel, reprezintă în cele mai multe din localităţile din România  peste jumătate din buget trebuie clarificată în lege, ea nu poate fi tratată ambiguu așa cum este acum în proiect, cu exprimări de tipul "alocarea sumelor de la bugetul de stat se realizează [..] până la 80%”.

Sperăm ca discuțiile dintre Putere și Opoziție să ajungă la un rezultat benefic pentru administrațiile locale care se confruntă zilnic cu probleme sociale, astfel ca, în cel mai scurt timp, să se acorde votul final al acestui proiect de lege ce va schimba major modul de gestionare a domeniului social în România.

Pentru relaţii suplimentare, vă rugăm contactaţi Elena Iorga, Director Programe la 021 212 3126, elena@ipp.ro, mobil 0722 166 888